Leziunile de rădăcină a meniscului și tratamentul acestora

ruptura de menisc

Ruptura de rădăcină a meniscului – “epidemia silențioasă

Meniscurile sunt două structuri cartilaginoase extrem de importante pentru funcția și sănătatea genunchiului, iar rădăcina este punctul de ancorare al meniscului.

Leziunile rădăcinii meniscale sunt devastatoare la nivelul cartilajului meniscal din genunchi în punctul în care se conectează la os. Astfel de leziuni pot duce la dureri semnificative de genunchi, disfuncții, instabilitate și dezvoltarea rapidă a artrozei.

Condiția a fost denumită „epidemie silențioasă sau tăcută”, ieșind la iveală doar în ultimii 5-6 ani. Acest lucru se datorează faptului că, în ciuda naturii lor serioase, leziunile meniscale din rădăcină sunt dificil de recunoscut și de tratat în mod adecvat.

Ele nu sunt întotdeauna evidente la RMN sau artroscopie. Însă specialiștii în chirurgia genunchiului investighează aceste leziuni, deoarece pot fi extrem de problematice dacă sunt omise.

Care sunt categoriile de pacienți predispuse la ruptura rădăcinii meniscului?

1. Prima categorie este formată din sportivi, tineri, care suferă accidentări. Acestea se pot solda cu rupturi ale ligamentelor și a altor structuri ale genunchiului.

În aceste condiții, rădăcina meniscală este ruptă frecvent împreună cu ligamentul, iar chirurgul ortoped recomandă efectuarea unei reparații a rădăcinii meniscale, concomitent cu leziunea de menisc.

Lipsa intervenției chirurgicale în ruptura rădăcinii meniscale, în aceste circumstanțe, facilitează dezvoltarea osteoartritei. Totodată prelevarea unei grefe de reconstrucție a ligamentului încrucișat poate să eșueze.

2. A doua categorie de pacienți unde apare frecvent ruptura de rădăcină meniscală sunt adulții cu vârsta de peste 50 de ani.

La acești pacienți s-a constatat o consecință mult mai gravă în cazul unei rupturi de rădăcină meniscală.

O astfel de afecțiune a genunchiului poate fi destul de severă dacă apare în timpul unor activități banale precum: flexie profundă, poziția ghemuit sau ridicat și alte activități.  La această categorie de pacienți dezvoltarea osteoartritei este semnificativ mai rapidă.

Ruptura de rădăcină meniscală este asociată frecvent cu dezvoltarea unui edem (inflamație) la nivelul osului, fracturi de insuficiență și apariție a osteonecrozei (necroză avasculară).

Care este tratamentul în cazul rupturii de rădăcină meniscală?

La pacienții vârstnici tratamentul poate întâmpina dificultăți, deoarece rupturile ajung să fie diagnosticate doar când progresia artrozei este mai severă.

Ținând cont că s-a demonstrat asocierea acestei leziuni cu dezvoltarea rapidă a artrozei, este important ca medicii chirurgi ortopezi să ia în considerare repararea rădăcinii meniscale.

Indiciile sunt dezvoltarea durerii și a inflamației în timpul activităților, care semnalează de obicei progresia artrozei. Un alt indiciu este îngustarea spațiului articular, sau orice edem osos al compartimentului afectat, la scanarea RMN.

Refacerea rădăcinii meniscale se efectuează complet artroscopic, prin tehnici minim-invazive, cu externare în a doua zi după intervenție.

 

Artroscopie – repararea rădăcinii de menisc

Programați-vă la o consultație ortopedică pentru stabilirea unui diagnostic corect și la timp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *