Este necesară operația pentru ruptură de ligament încrucișat anterior (LIA) la copii?

Ruptura de ligament la copii ortoped pediatru

Această operație nu le întrerupe/modifică creșterea?

Acestea sunt două dintre întrebările des întâlnite pe care părinții le adresează medicului ortoped pediatru când ajung la consultație.

Cel mai frecvent tip de ruptură de ligament încrucișat anterior la copii și adolescenți este ruptura completă, deoarece apare adesea în combinație cu alte leziuni, cum ar fi ruptură de menisc.

Pacienții pediatrici care au ruptură de LIA prezintă un risc crescut de a repeta leziunile, numite și entorse repetate. Dacă nu se intervine chirurgical la timp, leziunea crește riscul de artroză la vârsta adultă timpurie.

Cine este mai expus riscului de ruptură a ligamentului încrucișat anterior (LIA)?

Atleții adolescenți au cea mai mare rată de leziuni a LIA, în mare parte pentru că sunt grupa de vârstă cea mai activă din punct de vedere fizic.

S-a observat însă că fetele prezintă un risc de cinci până la opt ori mai mare de a suferi o leziune a LIA, în comparație cu băieții.

Există mai multe explicații posibile pentru care leziunile de LIA apar mai des la fete decât la băieți, și anume:

  • cu excepția cazului în care își țintesc gambele ca parte a antrenamentului, fetele nu au tendința să dezvolte la fel de multă forță a picioarelor ca băieții, pe măsură ce cresc. În cazul lor, grupa de mușchi din partea din față a coapselor (cvadriceps) este mai dezvoltată decât grupa de mușchi din spatele coapselor (ischio-gambieri). Acest dezechilibru duce la un stres suplimentar pe genunchi.
  • fetele tind să aterizeze cu genunchii mai drepți decât băieții, ceea ce reduce eficiența mușchilor ca amortizoare.
  • fetele își lasă adesea genunchii să cadă în interior în timpul manevrelor care implică pivotarea sau aterizarea, ceea ce poate pune mai mult stres pe ligamentele de la nivelul genunchilor.

Însă cu un antrenament concentrat, se  poate crește stabilitatea genunchilor, iar astfel se reduce riscul de accidentare a LIA.

În Romania, pentru că majoritatea băieților joacă fotbal, riscul de ruptură a LIA e aproape egal cu cel al fetelor.

Cât de gravă este o ruptură de ligament încrucișat anterior (LIA)?

O ruptură de LIA este o accidentare cu un impact major asupra vieții, deoarece poate pune capăt sezonului unui atlet.

Din fericire, s-a îmbunătățit tratamentul leziunilor de LIA, preponderent cu rata de recuperare.

Chiar și pentru copiii sau adolescenții care nu practică sport de performanță, leziunea de LIA este considerată ca avnd un impact semnificativ. Asta din perspectiva faptului că unui copil îi este foarte dificil (comparativ cu un adult) să își modifice stilul de viață: să nu alerge, să nu sară, să nu se joace, activități care pot agrava leziunile articulare.

Cum se tratează o ruptură de ligament încrucișat anterior (LIA)?

Ședințele de kinetoterapie pot reduce riscul de accidentare și ruptură a LIA sau de reaccidentare. Prin exercițiile specifice, kinetoterapeutul se concentrează pe dezvoltarea fizică generală, în special forța și echilibrul picioarelor.

De asemenea, tehnica atletică adecvată, cum ar fi poziționarea și aterizarea cu genunchii îndoiți, reduce riscul apariției unei afecțiuni.

Însă dacă s-a stabilit diagnosticul de ruptură a LIA, se recomandă intervenția chirurgicală pentru repararea genunchiului. Tipul de intervenție chirurgicală depinde de vârsta pacientului și de stadiul de creștere al acestuia.

Când pacienții sunt copii sau adolescenți, este importantă colaborarea cu colegii ortopezi pediatrii. În decizia de tratament chirurgical sunt luați în considerare mai mulți factori:

  • vârstă pacientului
  • vârsta “scheletică”, care apreciază gradul de creștere existent/rămas
  • activitățile fizice practicate
  • existența leziunilor associate (menisc, cartilaj)

Alături de colegii mei din OrthoTeam adaptăm tehnicile chirurgicale în funcție de situația fiecărui pacient.

Una din tehnici este evitarea completă a tunelurilor osoase prin cartilajele de creștere “physeal spearing”, sau prin evitarea parțială a cartilajelor de creștere. O a treia tehnică este utilizată la adulți sau adolescenți cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani și se numește tehnica transepifizară.

Utilizând un algoritm bine stabilit, eliminăm complicațiile asociate intervenției, în special întreruperea sau modificarea creșterii normale a scheletului osos.

Cât durează recuperarea după operația de ruptură de ligament încrucișat anterior (LIA)?

La scurt timp după intervenția chirurgicală, pacienților li se recomandă utilizarea unei biciclete de exerciții.

După două săptămâni de la operație pacienții încep ședințele de kinetoterapie, iar la trei luni pot face exerciții de alergare.

Peste 90% dintre sportivii cu afecțiuni musculo-scheletale sunt autorizați să își reia activitatea sportivă după nouă luni, uneori fiind necesară o orteză funcțională pentru o perioadă de timp variabilă.

Programați-vă copilul la o consultație ortopedică pentru stabilirea unui diagnostic corect și la timp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *