Artroplastia de umăr

Artroplastia sau protezarea de umăr

Chiar dacă artroplastia de umăr este mai rară decât în cazul celor de șold și genunchi, aceasta se recomandă atunci când tratamentul conservator nu mai este eficient, durerile nu sunt ameliorate și afectează mobilitatea normală a umărului.

Protezarea de umăr presupune înlocuirea articulației afectate a umărului cu anumite componente artificiale, numite proteze.

Beneficiul major pentru pacient al acestei intervenții chirurgicale este restabilirea activității fizice și diminuarea durerii, cauzată în mod special de artroză (osteoartrită).

Anatomia umărului

Umărul este una din cele mai complexe articulații care oferă cea mai mare mobilitate în comparație cu restul articulațiilor din corpul uman.

Cap humeral și cavitatea glenoidă. Partea superioară a humerusului (cap humeral) formată dintr-o “bilă” se potrivește perfect într-o scobitură (cavitatea glenoidă sau glenă) a omoplatului. Cele două componente sunt acoperite de un țesut compus dintr-o suprafață alunecoasă, numit cartilaj articular. Acesta crează o mobilitate mare a articulației gleno-humerale prin fricțiune redusă și amortizarea șocurilor.

Labrum. Este un inel de cartilaj fibros fixat pe glenă care are rolul de stabilitate și amortizare a articulației.

Capsula articulară. Articulația este acoperită de benzi fibroase de țesut, numite ligamente, care împreună formează o capsulă, cu rol de susținere a acesteia. Capsula articulară este acoperită la interior de o mebrana fină, numită sinovială. Ea produce o cantitate mică de lichid sinovial, uleios, cu rol lubrifiant.

Coafa rotatorilor. Este formată din patru mușchi și tendoanele acestora care se atașează de humerus, permițând astfel mișcarea de ridicare și rotire a brațului. Mușchii coafei rotatorilor sunt:

• mușchiul supraspinos
• mușchiul subscapular
• mușchiul infraspinos
• mușchiul rotund mic

Bursa. Este o cavitate de dimensiuni reduse (sac) umplută cu lichid, aflată între coafa rotatorilor și os, în partea superioară a umărului (acromion). Acționează asemeni unor perinițe și ajută tendoanele coafei rotatorilor de a se glisa mai ușor la mișcarea brațelor.

Când este indicată artroplastia sau protezarea de umăr?

În cazul unui umăr sănătos cartilajul articular are o suprafață netedă. Însă în situația în care apar anumite boli degenerative, cartilajul articular se deteriorează, iar un contact neted nu mai poate fi posibil.

Degradarea cartilajului este însoțită ulterior de deformarea capului humeral și a cavității glenoide, fapt ce limitează și mai mult mișcarea.

Când cartilajul este complet distrus, apare fenomenul numit comun “frecare os pe os”.

Pacientul care decide o protezare de umăr, la recomandarea chirurgului ortoped, a ajuns în stadiul în care:

• are dureri în repaus și în timpul nopții, mai ales dacă  doarme pe umărul afectat
• apare durere la ridicarea sau coborârea brațului, mișcări specifice în activitățile uzuale
• se aud crepitații sau pocnituri la nivelul umărului la mobilizarea acestuia  în anumite poziții
• medicamentele antiinflamatoare sau injecțiile cu cortizon și-au redus foarte mult eficacitatea, iar durerea continuă să afecteze viața pacientului, chiar și după ședințele de fizioterapie.

Cauzele principale care duc la protezarea de umăr din cauza degradării articulației, sunt:

• osteoartrita sau artroza. Afectează cartilajul articular care acoperă capul humeral și cavitatea glenoidă a articulației umărului. Este cea mai diagnosticată formă de artrită care apare din cauza uzurii cartilajului articular. Apare preponderent la pacienții cu vârsta de peste 50 de ani cu istoric familial de artrită.
• artrita post-traumatică
• ruptura de coafă de rotatori ireparabilă
• fractura severă a articulației umărului
• artrita reumatoidă (reumatism) sau alte tulburări inflamatorii
• osteonecroză (necroză osoasă)

Tipuri de proteze

Chirurgul ortoped propune pacientului varianta optimă de proteză în funcție de degradarea articulației umărului:

Proteză anatomică totală de umăr. O „cupă” din plastic este montată în „soclul” omoplatului (glenă), iar o „bilă” metalică este atașată la partea superioară a osului brațului (humerus). Acestea preiau mișcarea normală a articulației umărului.

Proteză parțială de umăr. În acest caz se înlocuiește doar capul humeral cu “bila” metalică. Deoarece cel mai probabil cavitatea glenoidă încă oferă o mobilitate normală a umărului. Această proteză se mai numește și hemiartroplastie de umăr.

Proteză totală inversată a umărului. Această intevenție se recomandă în cazul unei deteriorări ireversibile a coafei de rotatori. Și în acest caz se schimbă atât “bila” cât și “cupa”, însă sunt invers implantate față de o endoproteză convențională. Astfel, “bila” metalică este fixată la omoplat, iar “cupa” de plastic este fixată la capătul superior al humerusului.

Aflați aici care sunt diferențele de funcționalitate dintre o proteză totală de umăr și o proteză totală inversată de umăr. De asemenea cui i se recomandă o astfel de proteză.

Longevitatea unei proteze este strâns legată de anumiți factori precum gradul de activitate al pacientului

Materialele moderne, inclusiv polietilena de generație nouă cu antioxidant oferă o protecție semnificativă la uzură. Conform datelor din literatura medicală, uzura materialelor nu mai este o cauză semnificativă de eșec a endoprotezei.

Preț proteză de umăr

Aspecte de luat în calcul înainte de protezarea umărului

În urmă cu mai mulți ani, după intervenție se impuneau anumite restricții, iar din acest motiv pacientul  trebuia să facă o serie modificări în casă.

Însă tehnica chirurgicală și dispozitivele medicale de ultimă generație pe care le utilizăm la pacienți, permit o recuperare rapidă și fară prea mari modifcari.

Totuși pentru a evita accidentele, recomandăm să fie atenți la unele aspecte:

Poziționarea tuturor obiectelor de uz zilnic (farfurii, căni, etc) la un nivel corespunzător pentru a nu fi necesar să-și ridice brațul.

Dacă pacientul nu are o persoană acasă care să-l ajute la activități uzuale (spălat, îmbrăcat), e recomandat să ia în considerare prelungirea șederii în spital pentru ședințe de recuperare. Cu bilet de trimitere, acesta va beneficia de 5 zile de spitalizare pe secția de recuperare, decontate de CNAS.

Pregătirea pentru operația de protezare de umăr

Dacă pacientul se decide pentru artroplastia de umăr, chirurgul ortoped îl poate îndruma pe acesta să discute cu medicul de familie cu o anumită perioadă înainte de operație. Este important să se ia în evidență dacă există anumite afecțiuni medicale care trebuie avute în vedere.

În același timp este necesar să se efectueze analize de sânge, recoltare probă de urină, electricardiograma (EKG), radiografie, iar în unele cazuri RMN sau CT.

Dacă pacientul suferă de anumite boli cronice cardiovasculare, evaluarea la un specialist cardiolog, este de asemenea necesară.

Toate aceste evaluări și teste sunt importante pentru a se asigura că pacientul are o stare generală de sănătate bună, iar operația va fi de succes.

Dacă pacientul este sub tratament medicamentos, trebuie să anunțe medicul ortoped. Este posibil întreruperea tratamentului cu anumite medicamente înainte de operație. De exemplu medicamente antiinflamatoare cum ar fi aspirina și ibuprofen, sau medicamente anticoagulante.

Anterior zilei internării, un angajat al spitalului va oferi pacientului prin telefon instrucțiuni pe care să le urmeze înainte de internare, precum și ora la care trebuie să se prezinte în ziua respectivă. În unele situații internarea se face cu o zi mai devreme sau în ziua operației. De asemenea se va comunica numărul de ore în care nu mai trebuie să consume alimente sau lichide înainte de intervenție.

Pentru a scădea la minim riscul de infecție se recomandă ca pacientul să facă duș utilizând o substanță dezinfectantă specială care se găsește în farmacii, timp de 3 zile înainte de internare și intervenție.

Dacă pacientul are o stare generală de sănătate bună, internarea în spital nu durează mai mult de trei până la șase nopți.

În ziua internării medicul anestezist va discuta cu pacientul tipul de anestezie ales. Cea mai comună și cea mai probabilă anestezie este cea generală.

Uneori mai sunt situații în funcție de particularitatea fiecărui pacient când se optează pentru  anestezie regională, aceasta fiind utilă în controlul durerii postoperator. Rahianestezia se efectuează în cazul intervenților chirurgicale la nivelul membrelor inferioare.

Însă cu acordul pacientului echipa de anesteziști va lua cea mai bună decizie cu privire la anestezia folosită.

Procedura de artroplastie (protezare) de umăr

Operația de protezare de umăr durează aproximativ două ore. Chirurgul ortoped îndepărtează cartilajul și extremitățile oaselor deteriorate, iar apoi le înlocuiește cu componentele unei proteze.

După operație, pacientul este mutat în salonul postoperator și este supravegheat pe toată perioada în care anestezicul mai are efect. La trezire este mutat într-un alt salon unde mai rămâne câteva zile.

În tot acest timp echipa de medici și asistente țin pacientul sub observație medicală și i se administrează medicamente la nevoie, în special pentru controlul durerii și al apariției infecților.

Recuperare medicală după protezarea de umăr

Recuperare postoperator

Kinetoterapeutul din cadrul spitalului Medicover oferă pacientului indicații pentru efectuarea corectă a exercitiilor de recuperare, la câteva ore după operație.

Pentru a fi protejat, membrul operat este fixat într-o orteză de umăr timp de 3 săptămâni, mai ales atunci când pacientul se află într-o zonă publică aglomerată.

Este INTERZIS sprijinul pe membrul operat în primele 6 săptămâni după operație. După această perioadă, în funcție de evoluție, nu se mai impune nici o restricție.

Odată cu dispariția durerilor postoperatorii crește amplitudinea mișcării, iar pacientul poate folosi membrul operat pentru activitățiile zilnice ușoare.

Condusul unui autovehicul și începerea unor activități zilnice ușoare se pot relua după aproximativ 3-6 săptămâni de la operație. Însă este important de ținut cont că forța musculară a membrului operat necesită mai mult timp pentru a se îmbunătăți.

Întoarcerea la locul de muncă este dependentă de ocupația profesională și de timpul de recuperare al pacientului.

Totodată rata mare de succes a protezării de umăr depinde într-o bună măsură și de respectarea instrucțiunilor pe care pacientul le primește de la medicul ortoped la externare.

Complicații care pot să apară după artroplastia de umăr

Rata de de apariție a unor complicații în rândul pacienților este relativ mică. Totuși la pacienții cu afecțiuni cronice, acestea pot fi mai frecvente. Posibile complicații:

• infecții – pot să apară în spital sau acasă la câteva zile sau săptămâni după operație, la locul inciziei sau la un nivel mai profund în jurul protezei. Infecțiile ușoare se tratează cu antibiotice. În schimb, în cazul unor infecții majore, se poate ajunge până la îndepărtarea protezei

• dislocarea umărului

• fracturi – in cazuri foarte rare, osul humeral, scapula sau cavitatea glenoidă pot suferi rupturi

• deteriorarea nervilor – Nervii aflați în apropierea articulației înlocuite pot fi afectați în timpul operației, situație foarte rar întâlnită. Însă cu trecerea timpului acești nervi se vindecă și ajung la o recuperare completă.

• revizia protezei de umăr – pe parcursul anilor utilizarea protezei ca urmare a activităților sportive intense, sau  in urma unor accidente in care s-a fracturat unul sau mai multe oase pe care este aplicată proteza, duc spre un proces de uzură a componentelor protezei. În aceste cazuri este necesară o nouă intervenție de revizie (înlocuire a protezei).

Anestezia folosită în timpul intervenției mai poate reprezenta, de asemenea, anumite riscuri. Însă toate acestea, împreună cu celelalte riscuri post operatorii sunt prezentate de medicul anestezist și chirurgul ortoped înainte de intervenție.

Dr. Adrian Todor, cu supraspecializare în artroscopie, alături de echipa de medici chirurgi ortopezi, dr. Mohammed Zejly și dr. Sergiu Caterev utilizează cele mai noi tehnici în artroplastie, pentru a reduce la minim orice riscuri.

Însă foarte importantă este și perioada de recuperare medicală în care pacientul trebuie să respecte întocmai indicațiile chirurgului ortoped, iar în același timp să aibă motivația necesară de a îndeplini programul de recuperare recomandat și asistat de kinetoterapeut.

Pentru stabilirea unui diagnostic corect și la timp, programați-vă la o consultație ortopedică