Fracturile Humerusului Proximal
Fracturile de humerus proximal (la nivelul umărului) reprezintă aproximativ 5% din totalul fracturilor, iar 45% dintre acestea apar la pacienții în vârstă, preponderent persoane de sex feminin unde s-a instaurat afecțiunea metabolică, numită osteoporoză.
De asemenea, mai pot surveni și la persoane tinere în cazul apariției unor traume puternice după un accident de mașină sau de motocicletă.
Fracturile de humerus proximal pot fi tratate fără intervenție chirurgicală dacă fragmentele osoase nu sunt deplasate din poziție (aproximativ 85% din cazuri).
Însă, în situația în care există o deplasare, în general se recomandă intervenția chirurgicală. În timpul acestei intervenții, chirurgul ortoped fixează fragmentele de fractură cu plăci, șuruburi sau tije sau înlocuiește umărul cu o endoproteză parțială sau totală inversată.
După o fractură de umăr, viața este afectată timp de câteva săptămâni sau chiar luni. Majoritatea leziunilor umărului, fie că sunt tratate chirurgical sau non-chirurgical, necesită o perioadă de imobilizare urmată de reabilitare.
Totuși, dacă fractura nu a fost gravă, există o îmbunătățire destul de rapidă și recâștigarea funcției normale a umărului după primele 4 până la 6 săptămâni.
În procesul de recuperare, sunt importante exercițiile pentru umeri, ca parte a unui program de terapie fizică (kinetoterapie) supravegheată. Acestea scad rigiditatea, îmbunătățesc gradul de mișcare și ajută pacientul să-și recapete puterea musculară.
