Ruptura de menisc

  • Patologii musculo-scheletice 

Ruptura sau leziunea de menisc este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale genunchiului. La persoanele tinere ruptura meniscului apare, cel mai frecvent, secundar unui traumatism sau torsiuni, sportivii fiind cei mai frecvent afectați.

Totodată, leziunile meniscurilor pot să apară fără un traumatism evident, uzura cronică sau scăderea calității meniscului sunt întâlnite odată cu înaintarea în vârstă, fiind cauze favorizante.

Artropastie de sold. proteza de sold, proteza sold

Anatomia genunchiului

Articulația genunchiului este una din cele mai mari din corpul uman, responsabilă de susținerea greutății corpului și care oferă mobilitate în activitățile de zi cu zi. În timp ce rămâne stabilă, articulația are rolul unor mișcări de flexie, de extensie și de rotație.

ruptura menisc, ruptura de menisc

  • Femurul

  • Rotula

  • Menisc intern

  • Menisc extern

  • Tibia

Articulația leagă cele trei oase, femur, tibie și rotulă. Capătul tibiei și capătul femurului și o parte a rotulei sunt acoperite de un țesut compus dintr-o suprafață alunecoasă, numit cartilaj articular. Acesta are rolul de a reduce fricțiunea din timpul mișcărilor și de amortizare a șocurilor.

Din cauza incongruenței articulare dintre femur (condilii femurali având formă cilindrică) și tibie (formă plană), între aceste două oase s-au dezvoltat două structuri fibrocartilaginoase numite menisc lateral (intern) si menisc extern (medial).

Meniscurile au forme diferite, cel lateral are formă de “O” sau inel închis, iar cel medial are formă de “C” sau inel deschis.

La periferie sunt atașate de capsula articulară, de unde și primesc vascularizare, dar, doar în treimea lor periferică (adică bine vascularizată), numită și zona roșie.

Apoi treptat spre periferie este zona de tranziție, sau alb-roșie și zona albă care sunt slab vascularizate. Acest aspect este foarte important în decizia schemei de tratament, cu un potențial de vindecare scăzut în zona alb-roșie, spre deloc în zona albă.

Rolul meniscului

  • compensează pentru incronguența articulară
  • previne impingementul sinovio-capsular în timpul flexiei-extensiei

  • rol în lubrifierea articulației – distribuția lichidului sinovial

  • contribuie la stabilitatea articulară

  • rol de amortizor
  • crește suprafața de contact de 2.5 ori, deci scade stresul aplicat

Mecanismul de producere și tipul leziunilor de menisc

Ruptura de menisc apar cel mai frecvent prin exercitarea forței în mai multe planuri asupra genunchiului, și anume prin mecanismul de rotație și flexie.

tipuri de ruptura de menisc

Tipuri de leziuni meniscale

  • 1

    leziune longitudinală > leziune “în toartă de coș”

  • 2

    leziune radială > leziune “în cioc de papagal”

  • 3

    leziune orizontală > leziune de tip Flap

Cauze

  • schimbare rapidă de direcție
  • oprire bruscă în timpul mișcării rapide
  • aterizare incorectă după un salt
  • contact direct (fotbal, baschet, lupte)

Simptome

Cele mai frecvente simptome ale leziunii de menisc sunt:

  • durere
  • rigiditatea și umflarea a genunchiului
  • blocarea genunchiului
  • senzația de genunchi “care scapă”

Diagnostic

După interpretarea simptomelor și istoricul medical, medicul examinează genunchiul. Verifică sensibilitatea de-a lungul liniei articulației, atât medial cât și lateral. Prezența durerii sugerează existența unei leziuni de menisc.

Unul dintre principalele teste utilizate  în cadrul examenului clinic este testul McMurray. Medicul dumneavoastră va îndoi genunchiul, apoi îl va îndrepta și roti. Acest lucru pune tensiune pe o ruptură de menisc.

Dacă aveți o leziune de menisc, această mișcare va produce durere. Aceste manevre se efectuează cu blândețe pentru a nu produce disconfort sau durere suplimentară.

Totuși examenul clinic nu este suficient pentru a stabili diagnosticul final. De aceea invetigațiile imagistice în corelație cu examenul clinic, ajută medicul ortoped în stabilirea unui diagnostic final.

Radiografia. Pe o radiografie simplă de genunchi meniscurile nu pot fi vizualizate. Totuși se pot evidenția alte leziuni, tip artroză.

Examenul RMN. Este “gold standard” pentru diagnosticarea leziunilor de menisc și totodată permite vizualizarea tuturor structurilor intra și extraarticulare.

ruptura de menisc internCoxartroză

Tratamentul rupturilor de menisc

Tratament non-chirurgical

Tratamentul non-chirurgical cuprinde repaus, kinetoterapie și medicamentație sau injecții. Acestea au rolul să reducă inflamația locală și vindecarea țesuturilor.

Tratament simptomatic

În faza acută, imediat după producerea leziunilor de menisc este indicat tratament simptomatic sau protocolul RICE (în engleză):

  • R (rest) – repaus, fie ralativ fie total

  • I (ice) – comprese reci local, cîte 10-15 minute pe zi, de mai multe ori. Nu este indicat să se aplice gheața direct pe piele

  • C (compression) – purtarea unui bandaj elastic, recomandat doar în primele 24 de ore

  • E (elevation) – menținerea piciorului în poziție proclivă

Tratamentul medicamentos local (cremă/gel) sau intern (antiinflamatoare nesteroidiene), contribuie la scăderea durerii și scade inflamația genunchiului.
Inflamația apare ca o reacție normală a corpului în urma unei afecțiuni sau accidentări.

În cazul unei afecțiuni la nivelul articulaților genunchiului, primul simptom care apare este durerea, inclusiv nocturnă și rigiditate în mișcarea genunchiului.

Tratament chirurgical

Dacă durerile apărute nu se ameliorează prin tratament non-chirurgical, atunci chirurgul ortoped poate recomanda artroscopie la nivelul genunchiului.

Cele mai comune intervenții chirurgicale ale leziunilor meniscale:

  • Sutura de menisc
  • Menisectomie

Aflați aici mai multe informații despre tratamentul chirurgical în cazul unei rupturi de menisc.

Prevenție

  • întărirea musculaturii cvadricepsului și a hamstring-urilor.
  • învățarea tehnicilor corecte pentru exerciții și sporturi.
  • utilizarea încălțămintei adecvate pentru activități fizice.

Distribuiți acest conținut

Aveți întrebări?