Sindromul de impingement al umărului
Umărul este una din cele mai complexe articulații care oferă cea mai mare mobilitate în comparație cu restul articulaților din corpul uman.
Sindromul de impingement al umărului (cunoscut și sub denumirea de impingement subacromial) este o afecțiune frecvent întâlnită, caracterizată prin compresia sau prinderea structurilor moi (cum ar fi tendoanele și bursa subacromială) între capul humeral și acromion (o parte a scapulei) în timpul mișcărilor brațului.
Anatomia umărului
Scheletul umărului este compus din 3 oase:
Cap humeral și cavitatea glenoidă. Partea superioară a humerusului (cap humeral) formată dintr-o “bilă” se potrivește perfect într-o scobitură (cavitatea glenoidă sau glenă) a omoplatului. Cele două componente sunt acoperite de un țesut compus dintr-o suprafață alunecoasă, numit cartilaj articular. Acesta crează o mobilitate mare a articulației gleno-humerale prin fricțiune redusă și amortizarea șocurilor.
Labrum. Este un inel de cartilaj fibros fixat pe glenă care are rolul de stabilitate și amortizare a articulației.
Capsula articulară. Articulația este acoperită de benzi fibroase de țesut, numite ligamente, care împreună formează o capsulă, cu rol de susținere a acesteia. Capsula articulară este acoperită la interior de o mebrana fină, numită sinovială. Ea produce o cantitate mică de lichid sinovial, uleios, cu rol lubrifiant.
Bursa. Este o cavitate de dimensiuni reduse (sac) umplută cu lichid, aflată între coafa rotatorilor și os, în partea superioară a umărului (acromion). Acționează asemeni unor perinițe și ajută tendoanele coafei rotatorilor de a se glisa mai ușor la mișcarea brațelor.
Coafa rotatorilor. Este formată din patru mușchi și tendoanele acestora care se atașează de humerus, permițând astfel mișcarea de ridicare și rotire a brațului. Mușchii coafei rotatorilor sunt:
Cauze
Sindromul de impingement apare atunci când există:
Simptome
Diagnostic
În timpul primei vizite, medicul investighează simptomele și istoricul medical. În timpul examenului fizic, medicul verifică toate structurile umărului, printr-un examen fizic complet, mobilizează umărul în toate direcțiile de mișcare și testează de asemenea puterea brațului.
De obicei o radiografie simplă a umărului nu este suficientă pentru stabilirea diagosticului, deoarece părțile moi nu se vizualizează pe o astfel de investigație. Pentru definitivarea diagnosticului și stabilirii vechimii leziunii este necesară efectuarea unui examen RMN.
- Examinare clinică: Medicul poate efectua teste specifice, cum ar fi:
- Testul Neer (ridicarea pasivă a brațului în flexie).
- Testul Hawkins-Kennedy (flexia umărului și rotirea internă a brațului).
- Imagistică:
- Radiografia poate arăta osteofite sau deformări ale acromionului.
- Ecografia poate evidenția inflamația sau leziunile coafei rotatorilor.
- RMN-ul este util pentru diagnosticarea leziunilor tendonului.
Tratament
Tratamentul în cazul unui diagnostic de impingement al umărului poate fi conservativ sau chirurgical, în funcție de gravitatea afecțiunii.
Tratament conservativ
Tratament chirurgical
Dacă tratamentul conservativ eșuează, poate fi necesară decompresia subacromială. Aceasta presupune îndepărtarea osteofitelor sau remodelarea acromionului (acromioplastie).
Prevenție